oare care e treaba de fapt , traim ca sa mergem intr-o sublima si neinspirata rutina la un job , - suntem un fel de negrisori mici si simpatici care se agita pe o plantatie detinuta de p..mea stie cine , ni se flutua prin fata ochilor amagiri - ca putem evada - ca recuperam in vacante si plecari prin europa e minunat asa trebuie sa fie - avem senzatia ca asa ne traim viata la maxim , lol - cat de interesant e sa ca nu facem decat sa fugim in locuri atat de comune unde mai pleaca alta jumate de milion de oameni - in care te intalnesti la Paris cu coana safta cu nepotii, cand tu cautai spiritul ala de oras din secolul xviii cu baricade si miros de revolutii, - plecam in destinatii facile , neinspirate si dar calcate de alte milioane. nenee dar unde mai e farmecul. ?
eu n am chef, si daca n am - n am si asa va fi, eu nu vreau sa plec la berlin - eu vreau sa fug in bhutan, vreau sa vad furtuni, nu vartejuri de noxe , eu am chef sa sa simt forta - nu sa alerg pe banda rulanta a rutinei , vreau sa vad oameni autentici - nu corporatisti tranquilizati cu tequilla si cu bonuri de masa - nu vreau sa ma duc la job, ca sa ma duc, vreau sa ma duc ca sa misc chestii care sa ma miste pe mine- si sa se combine in ecuatia de a simti ca traiesc, nu vreau sa fac ca toti, vreau sa fac ca mine chiar daca gresec .
am plecat mi am pus castile :D k urmeaza o tura de bicicleta din sesiunea de cardio primavara - vara intr un parc cu multe pante nu intr unul drept si facil . kko :)
http://www.youtube.com/watch?v=lDPFlS_wnow
